Informarea populaţiei privind expunerea la câmpurile electromagnetice

     În România nivelurile maxime admisibile de expunerea la radiaţii (câmpuri) electromagnetice a populaţiei generale (expunere neprofesională) sunt stipulate în Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ord. M.S.P. nr. 1193 din 29.09.2006 şi publicate în. Monitorul Oficial al României nr. 895 din 03.11.2006. Aceste norme asigură  asigură maximă protecţie împotriva câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă.
     Probleme asupra sănătăţii
    Staţiile de bază asigură comunicarea între telefoanele mobile sau între telefoanele mobile şi cele din reţelele de telefonie fixe. Această comunicaţie se asigură prin transmiterea semnalelor prin intermediul câmpurilor electromagnetice, iar echipamentul utilizat în acest scop sunt antenele care primesc şi emit semnalele de radiofrecvenţă. Intr-o staţie de bază pot fi amplasate mai multe antene de comunicaţie.
     Antenele plasate în staţiile de bază au în mod obişnuit în jur de 20 - 30 cm lărgime şi în jur de 1 m înălţime. 
Antenele sunt montate la înălţimi între 15 – 50 m de sol, pe acoperişurile clădirilor mai înalte sau pe turnuri, pe stâlpi sau piloni construiţi special pentru acest scop, pe dealuri. Câmpurile emise de aceste antene de mare directivitate sunt de regulă foarte înguste pe direcţia verticală şi destul de largi pe direcţia orizontală pentru a acoperi regiunea celulei. Aceasta înseamnă în jur de 10 grade lărgimea fasciculului pe direcţia verticală şi în jur de 120 grade pe orizontală. Din cauza că pe direcţia verticală împrăştierea semnalului emis este foarte mică – semnalul este foarte îngust, intensitatea câmpului RF la nivelul solului sau la nivelul acoperişului  pe care este montată antena, în zona bazei antenei (în zona de sub antena) este foarte mică. Intensitatea câmpului RF emis de antenă, în faţa antenei la început creşte puţin (pe direcţia lobului principal)  apoi descreşte cu cât ne îndepărtăm de antenă.
    Antenele sunt astfel construite încât emit practic întreaga putere prin suprafaţa anterioară a antenei în direcţia înainte. Aceste antene practic nu radiază cantitatea semnificativă de energie prin suprafaţa posterioară a antenei şi nici spre baza antenei. Ca urmare, nivelurile de energie spre părţile clădirii sau înspre interiorul clădirii pe care sunt montate antenele în mod obişnuit sunt foarte mici.
    În cazul în care ne aflăm în faţa antenei, pe direcţia emiterii fascicolului principal, câmpurile electric şi magnetic, deci şi densitatea de putere scad, iar la aproximativ 10 m de antenă ajung sub limitele admisibile de normele internaţionale considerate ca asigurând protecţia maximă. Dacă ne aflăm în spatele antenei, lateral sau sub antenă, câmpurile electric şi magnetic, deci şi densitatea de putere scad sub limitele admisibile de normele internaţionale considerate ca asigurând protecţia maximă, la distanţa de 2 – 3 m de antenă. Antenele trebuie plasate astfel încât să existe un spaţiu liber de cel puţin 10 m în faţa antenei (în direcţia lobului principal). În cazul antenelor montate pe acoperişurile clădirilor, locul unde sunt plasate antenele trebuie pe cât posibil fie semnalizat corespunzător, fie împrejmuit cu un gard de protecţie situat la 2 – 5 m de antenă, fie ambele, pentru a nu permite locatarilor, altor persoane să intre în zona din preajma antenei unde s-ar putea să existe un nivel al câmpului RF care să depăşească nivelurile admise de reglementările naţionale şi internaţionale.
    Efecte asupra sănătăţii   
    Până în prezent nu există studii care să fi demonstrat cu dovezi ştiinţifice concludente existenţa unor efecte adverse asupra sănătăţii dacă nivelurile de expunere la câmpurile RF sunt sub limitele specificate de normele internaţionale şi dacă energia câmpurilor RF care pot interacţiona cu ţesuturile din organism au niveluri de putere mult prea mici pentru a produce încălzire semnificativă (peste 1 grad Celsius) a ţesutului în care sunt absorbite.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), pentru a răspunde la efectele pe care le pot avea câmpurile RF asupra sănătăţii populaţiei, a iniţiat o acţiune de sintetizarea tuturor materialelor publicate conţinând rezultatele investigaţiilor privind efectele biologice şi efectele asupra stării de sănătate. Ca urmare au fost inventariate peste 25.000 de articole ştiinţifice publicate în ultimii 30 de ani. În urma studierii evaluării şi cântăririi dovezilor ştiinţifice din aceste materiale Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ajuns la concluzia că în prezent nu există dovezi ştiinţifice care să confirme vreo consecinţă asupra sănătăţii datorate expunerii la câmpuri electromagnetice de joasă frecvenţă sau de radiofrecvenţă dacă expunerea este sub limita prevăzută de normele internaţionale. Cu toate acestea, OMS  a recunoscut necesitatea de a face o evaluare mai corectă şi mai eficientă a riscului pentru sănătate prezentat de expunerea la aceste câmpuri RF şi a promovat acţiuni care să susţină aceste cercetări.
    Normele naţionale privind nivelurile de expunere la  câmpuri electromagnetice  
    În anul 2002  Ministerul Sănătăţii şi Familiei a adoptat prevederile privind nivelurile de referinţă din Recomandările Consiliului Uniunii Europene şi a emis prin Ord. M.S. F. nr. 1007 din 13.12.2002 „Normele de reglementare a nivelurilor de referinţă admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpurile electromagnetice cu frecvenţa de la 0 Hz la 300 Ghz”. Aceste norme au fost publucate în Monitorul Oficial al României nr. 929 din 18.12.2002.
    În anul 2006 Ministerul Sănătăţii Publice (M.S.P.) a transpus integral prevederile Recomandării 519/1999 a Consiliului Uniunii Europene şi a emis prin Ord. M.S.P. nr. 1193 din 29.09.2006 „Normele privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz”. Aceste norme au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 895 din 03.11.2006.

Our website is protected by DMC Firewall!