• Accesări: 1046

Entorse, luxaţii şi fracturi

          În sezonul rece apar frecvent, în urma unor traumatisme, diferite afecţiuni ale aparatului locomotor cum ar fi entorse, luxaţii precum şi  fracturi. Cele mai vizate persoane sunt acelea care practică diferite sporturi de iarnă (ski, patinaj, ş.a.), dar nu sunt exceptate persoanele obişnuite, tineri sau vârstnici care se deplasează pentru diferite interese, pe trasee acoperite de gheaţă sau pur şi simplu din neatenţie sunt victimele unor astfel de traumatisme.

În afecţiunile traumatice de la nivelul articulaţiilor, persoanele în cauză prezintă durere intensă, articulaţie  mărită (cu edem) şi uneori acumulare de sânge intraarticular cu posibilitatea formării unor hematoame. La suprafaţa pielii se observă echimoze (numite popular vânătăi) .

Prin suprasolicitarea, întinderea, răsucirea, forţarea ligamentelor, fără ca oasele să părăsească articulaţia  se produc  entorsele şi luxaţiile.Articulaţia se umflă, devine dureroasă, iar mişcarea este uneori imposibilă.
            Dacă traumatismul este puternic, poate provoca şi leziuni ale cartilajelor, ale muşchilor şi tendoanelor. Pot să apară chiar rupturi de tendoane şi de capsulă articulară.

Luxaţiile determină întinderea şi ruperea ligamentelor, cu deplasarea osului din articulaţie. Articulaţia se umflă, devine dureroasă, iar membrul îşi modifică aspectul normal.

 Primul ajutor constă în imobilizarea membrului într-o poziţie nedureroasă şi transportarea la spital. În luxaţii nu este voie să se repună oasele la loc, deoarece pot fi lezaţi nervii. În cazul luxaţiilor, suprafeţele articulare de la nivelul capetelor osoase pierd contactul între ele; apare o   dislocare pentru care medicul ortoped trebuie să intervină în vederea restabilirii raporturilor osoase normale (realizarea unei bune îmbinări între oase la nivelul articulaţiei).

Cele mai dificile situaţii apar în cazul fracturilor, care sunt rupturi ale oaselor; durerea este intensă apărând chiar din primul moment datorită mobilităţii capetelor osului fracturat. Capetele osoase rupte uneori se pot deplasa şi determină lezarea vaselor de sânge, a nervilor şi a muşchilor, alteori deplasarea fiind mare, capetele perforează pielea sau pătrund în organe ( daca este vorba de coaste rupte sau în cazul fracturii de bazin ).

La bătrâni sau la persoane cu diverse afecţiuni osoase pot apare fracturi în urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas greşit.

           Imobilizarea  fracturilor  închise sau deschise  se  face cu ajutorul  atelelor, care  pot fi  standard  sau improvizate, moi sau  rigide ( confecţionate din  scânduri,  metal,  plastic, ş.a.) dar  să  fie  suficient  de lungi pentru a prinde ambele articulaţii ale osului rupt.
           Cele mai periculoase sunt fracturile deschise. Capetele oaselor străpung pielea şi muşchii producând hemoragie.  În  astfel  de cazuri  trebuie  acoperită  rana  şi oprită  sângerarea,  imobilizată  partea  accidentată, prevenită întreruperea circulaţiei sângelui şi transportată de urgenţă persoana  la spital.

         În  toate aceste  situaţii  este  necesară  prezentarea  la  medic  pentru a  ne asigura de  adoptarea unei conduite optime vindecării şi recuperării corespunzătoare, fundamentată pe stabilirea  diagnosticului corect şi tratamentului adecvat.

DMC Firewall is developed by Dean Marshall Consultancy Ltd